Tot in seara asta stateam si ma gandeam, citind unul din multele articole. Vorba lui Lenin: ce-i de facut? Si, chiar daca suna simplist, cred ca una din probleme este ca avem prea putzine locuri in pushcarii.
Asta duce la reticentza sistemului judiciar de a-i condamna. Sunt shi ei conshtientzi ca nu au fizic unde sa-i puna shi atunci mai subtzireanu, ca tot timpul sunt in legatura cu cei de la DGP cu statistica: cate capete per cap de pat de pushcarie. Ca sa nu mai vorbim de riscul de rioting etc etc.
Asa ca, mai ales in contextul revenirii pasarilor calatoare cu lantzuri la maini, mazilitzi de italieni (si de spanioli si de francezi si de ailaltzi), cred ca Guvernul, pe langa campania de contracarare la nivel de imagine, trebuie sa ear tag si nishte fonduri pentru pushcarii. Ca pe urma or sa fie in libertate aici, la noi... :(
Prin dovezi indirecte, singurele posibile atât timp cat etnia (absolut firesc) nu este înregistrată in astfel de cazuri. Atunci nu rămâne decât sa priveşti întreaga istorie, explicaţiile existente in literatura care discuta despre astfel de infracţiuni, cele relatate de mas-media etc., evident tratând fiecare sursă cu rezervele impuse de specificul acesteia ...
13 noiembrie 2007 la 00:05
Hai să ne furăm din nou pălăria,/ La o cârciumioară seara, la şosea ...
Cam aşa sună campania mediatică cu care răspundem astăzi campaniei mediatice italiene care ne acuză de toate crimele din peninsulă (iată doar o mostră, aparent imparţială, însă acuzatoare, citată de Evenimentul Zilei - vezi link).
Să mă explic:
1. Ministerul nostru de externe se dovedeşte penibil, acceptând aproape fără de crâcnire acuze bazate pe date prost interpretate şi care sunt uşor de contracarat - vezi un început de discuţie în acest sens, bine scris de către Claudiu.
2. Mass media românească tinde să arunce toată vina pe ţigani, cum bine remarcă Romani Criss. Ceea ce înseamnă că în opinia românilor problema este deja rezolvată: de vină sunt ţiganii!
3. Acelaşi Romani Criss, alunecă însă în extrem: la urma urmei chiar e vorba de infracţiuni comise majoritar de către cetăţeni români de etnie ţigănească. Fără a blama etnia în ansamblul ei, ignorând acest mic detaliu nu faci altceva decât să îţi anulezi şansele de preveni astfel de evenimente.
4. Aşa cum observa Mirel cu ceva timp în urmă, problema nu este una nouă. Ea a fost însă îngropată sub preş de cohorte de experţi români şi străini, consultanţi a căror pricepere a fost mereu garantată de nişte lideri romi, probabil interesaţi în acest sens. Am mai grăit ceva mai demult despre asta, într-un text disponibil aici.
5. Cetăţenii rămaşi în ţară, se află într-o mică dilemă: de la vreme, aşa cum zice şi Claudiu aici, parcă nu mai vezi chiar atât de mulţi cerşetori pe străzi. I-am exportat. Ceea ce poate fi văzut ca fiind bine, că deh, am scăpat de ei, ca şi de cei ce înfundă puşcăriile prin Italia, Letonia sau aiurea. Preţul vizibil este însă unul consistent: imaginea noastră prin lume a fost mereu şubredă, însă de acum o ia de-a dreptul la vale, în cădere necontrolabilă. Unii, de pildă experţii strategiei post-aderare discutată zilele acestea prin presă, vorbesc de emigraţie ca parte a unui mănunchi de factor ce conduc la o scădere demografică severă (ce e drept ignoră complet alţi factori , cum ar fi migraţia către România...).
Fiecare dintre poziţiile de mai sus reprezintă căi de a-ţi fura pălăria: nu eşti în stare să te aperi, ignori problema, o defineşti aiurea, pasezi responsabilitatea, nu te uiţi decât la efectele benefice, oricare din aceste strategii este pierzătoare. Ba nu, greşesc, este câştigătoare pentru cei câţiva mediocri care au de câştigat din perpetuarea unor crize...
Problema în clipa asta nu e socială, ci politică. Trebuie scăpat de acest balast de mică ciupeală, pentru a putea începe, în sfârşit, să rezolvăm o problemă socială gravă. ASAP!
"Hai să ne furăm din nou pălăria ..."
3 Comentarii -
Tot in seara asta stateam si ma gandeam, citind unul din multele articole. Vorba lui Lenin: ce-i de facut? Si, chiar daca suna simplist, cred ca una din probleme este ca avem prea putzine locuri in pushcarii.
Asta duce la reticentza sistemului judiciar de a-i condamna. Sunt shi ei conshtientzi ca nu au fizic unde sa-i puna shi atunci mai subtzireanu, ca tot timpul sunt in legatura cu cei de la DGP cu statistica: cate capete per cap de pat de pushcarie. Ca sa nu mai vorbim de riscul de rioting etc etc.
Asa ca, mai ales in contextul revenirii pasarilor calatoare cu lantzuri la maini, mazilitzi de italieni (si de spanioli si de francezi si de ailaltzi), cred ca Guvernul, pe langa campania de contracarare la nivel de imagine, trebuie sa ear tag si nishte fonduri pentru pushcarii. Ca pe urma or sa fie in libertate aici, la noi... :(
4 noiembrie 2007 la 23:35
Observatiile sunt corecte, dar nu faci oare aceeasi greseala? Cum putem sa ne dam seama ca sunt majoritari la infaptuirea ilegalitatilor?
8 noiembrie 2007 la 15:49
Prin dovezi indirecte, singurele posibile atât timp cat etnia (absolut firesc) nu este înregistrată in astfel de cazuri. Atunci nu rămâne decât sa priveşti întreaga istorie, explicaţiile existente in literatura care discuta despre astfel de infracţiuni, cele relatate de mas-media etc., evident tratând fiecare sursă cu rezervele impuse de specificul acesteia ...
13 noiembrie 2007 la 00:05