Chiar in seara asta, la un party post-party Marta :), discutam despre certele calitati specific olfactive ale Nasadului. Imi amintesc cand am pus o data o cutie de Nasad (sau Nasal? tot timpul incurc) in frigider, invelita in doua (2; dva, two) pungi de plastic bine legate la gura. Sa nu puta in frigider. Te-ai gasit: a doua zi a trebuit sa evacuam tot si sa mazilim branza pe pervazul ferestrei. Am mai tinut-o acolo aproape o saptamana si pe urma a trebuit sa-i dam eject.
Stii care e problema? Se vinde la cutii prea mari, nu potzi s-o mananci dintr-una, maxim din doua lovituri, si trebuie sa o depozitezi undeva. Shi aici incepe distractia. Because, pentru neinitziatzi, it really stinks... :)
Aşa e cu dimensiunea cutiilor, şi eu preferam una mai mică.
Însă, bucata pe care am cumpărat-o eu miercuri din Cora, nu miroase deloc! Ca dovadă, o parte din ea încă se mai află în frigider.
O fi chestie de noroc ...
4 noiembrie 2007 la 23:43
Am găsit întâmplător la supermarket (Cora, în Militari) o brânză interesantă. Se cheamă Năsad şi e produsă de Napolact. Ca tip, este un brie, însă cu o consistenţă mai apropiată de caşcaval. În cutia dreptunghiulară de lemn în care este prezentată, găseşti şi un interesant istoric al brânzei cu pricina: acţiunea se petrece în urmă cu câteva secole, în Ţaga, acolo unde Napolact are astăzi o fabrică. Nişte săteni ascund un coş cu alimente într-o peşteră, să nu îl găsească groful. Revin la peşteră după câteva săptămâni. Brânza nu s-a împuţit, şi-a schimbat doar culoarea, iar sub crusta gălbuie zace o adevărată delicatesă. Groful adoptă sortimentul ca delicatesă locală ... Năsal este o brânză de gustat şi de revenit la ea cât mai des. Are o prezentare mai mult decât onorabilă, merge făcută cadou rudelor din străinătate sau străinilor cărora vrei să le dai ceva alimentar care să le amintească de România. Mă întreb doar de ce nu am descoperit-o până azi, căci pliantul zice că se fabrica chiar şi pe vremea comunismului? Ce e drept, abia de curând a beneficiat de re-branding. De unde se vede din nou treaba că fără o bună strategie de marketing nu faci nimic, ca în exemplul clasic cu Minolta versus Olympus …
"Năsal, de la Napolact"
2 Comentarii -
Chiar in seara asta, la un party post-party Marta :), discutam despre certele calitati specific olfactive ale Nasadului. Imi amintesc cand am pus o data o cutie de Nasad (sau Nasal? tot timpul incurc) in frigider, invelita in doua (2; dva, two) pungi de plastic bine legate la gura. Sa nu puta in frigider. Te-ai gasit: a doua zi a trebuit sa evacuam tot si sa mazilim branza pe pervazul ferestrei. Am mai tinut-o acolo aproape o saptamana si pe urma a trebuit sa-i dam eject.
Stii care e problema? Se vinde la cutii prea mari, nu potzi s-o mananci dintr-una, maxim din doua lovituri, si trebuie sa o depozitezi undeva. Shi aici incepe distractia. Because, pentru neinitziatzi, it really stinks... :)
Marta ii spune branza ciorapel. Guess why... :)
4 noiembrie 2007 la 23:31
Aşa e cu dimensiunea cutiilor, şi eu preferam una mai mică.
Însă, bucata pe care am cumpărat-o eu miercuri din Cora, nu miroase deloc! Ca dovadă, o parte din ea încă se mai află în frigider.
O fi chestie de noroc ...
4 noiembrie 2007 la 23:43